BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă². – Din it. bancario, fr. bancaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de bancă; propriu băncii. Operație ~ă. Control ~. /<it. bancario, fr. bancaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCÁR, -Ă adj. Care aparține băncii¹; de bancă. [Cf. it. bancario, fr. bancaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCÁR, -Ă adj. care aparține băncii¹; de bancă. ♦ capital ~ = capital bănesc de care dispun băncile și din care se acordă împrumuturi cu dobândă. (< it. bancario, fr. bancaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANCÁR, -Ă, bancari, -e, adj. Care aparține băncii² (1), privitor la bancă. – It. bancario.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bancár adj. m., pl. bancári; f. sg. bancáră, pl. bancáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bancár adj. (d. bancă). De bancă (comercială): operațiunĭ bancare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink