BANC1, bancuri, s. n. I. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești. II. 1. Masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tâmplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă la ambarcații mici. – Din fr. banc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
paula
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC1 ~uri n. 1) Îngrămădire de diverse materiale (nisip, pietriș, nămol) formată pe fundul mărilor sau al fluviilor care, ajungând la suprafața apei, periclitează navigația; prag. 2) Cârd mare de scoici sau de pești (de obicei, de aceeași specie) care se deplasează dintr-un loc în altul. ~ de scrumbii. /<fr. banc
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC2 ~uri n. Masă (sau platformă) special amenajată într-un atelier pentru efectuarea unor lucrări ce țin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tâmplărie. /<fr. banc
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC3 ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri. /<germ. Bank
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică până aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întâlnește în mările polare. 2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie. II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. Scândură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vâsle; bancă. III. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC1 s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC2 s. n. 1. postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor. 4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr. banc)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC3 s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC1, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, ajungând uneori până la suprafața apei. 2. Cârd mare de pești marini. – Fr. banc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC2, bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei mașini-unelte. 2. Masă lungă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat. 3. Banchetă la mici ambarcații. 4. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. – Fr. banc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toană. (~ de pești.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare.) 3. (TEHN.) stand. (~ de probă, de încercare.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC s. bacara, maca.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BANC s. v. anecdotă, glumă, spirit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
banc (prag, masă; anecdotă) s. n., pl. báncuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
banc n., pl. urĭ (it. banco, fr. banc. V. bancă). Mar. Chicĭ, insulă ascunsă supt apă orĭ apărută puțin la suprafața apeĭ: corabia s’a înnomolit într’un banc. V. scruntar.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult!
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink