BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza. – V. banaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) banaliza. [< banaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁRE s. vulgarizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

banalizáre s. f., g.-d. art. banalizării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BANALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BANALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BANALIZÁ vb. a vulgariza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

banalizá vb., ind. prez. 1 sg. banalizéz, 3 sg. și pl. banalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink