12 definiții pentru baliza, balizare   conjugări / declinări

BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁRE s.f. Acțiunea de a baliza și rezultatul ei; balizaj. [< baliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁRE s. v. balizaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balizáre s. f., g.-d. art. balizării; pl. balizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

balizá vb., ind. prez. 1 sg. balizéz, 3 sg. și pl. balizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink