BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIVÉRNĂ ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; brașoavă; palavră. A spune ~e. /<fr. baliverne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BALIVÉRNĂ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink