bairamlâc s. n. (sil. bai-), pl. bairamlâcuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
baĭramlî́c n., pl. urĭ (turc. baĭramlyk). Ploconu pe care, pe lîngă haracĭ, domniĭ româneștĭ îl trimeteaŭ la baĭram sultanuluĭ și unor funcționarĭ însemnațĭ aĭ săĭ începînd de la Vasile Lupu în Mold. și Ștefan Racoviță în Țara Rom. (Șain. Infl. Or.). V. haracĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BAIRAMLÎC (‹ tc.) s. n. (În sec. 18-19, în Țara Românească și Moldova) Impozit în bani și în natură, perceput de domnie în vederea trimiterii darurilor către Poarta Otomană cu ocazia bairamului (1).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink