BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub un drapel. [Pr.: ba-i-. Pl. și: bairacuri] – Din tc. bayrak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BAIRÁC ~ce n. 1) înv. Drapel de dimensiuni foarte mari, confecționat din mătase. 2) (în Principatele Dunărene) Unitate militară (de voluntari) care servea sub acest drapel. [Sil. bai-rac; Pl. și bairacuri] /<turc. bairak
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub un singur drapel. [Pr.: ba-i-. – Pl. și: bairacuri] – Tc. bayrak.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BAIRÁC s. v. steag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bairác s.n. (sil. ba-i-), pl. bairáce / bairácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

baĭrác n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] baĭrak) Vechĭ. Steag turcesc de mătase foarte lat care se purta înaintea sangeaculuĭ, iar la noĭ, supt Fanarioțĭ, steag mare deosebit de alem și sangeac. Trupă de voluntari supt steag. Fig. A ridica baĭracu, a te revolta, a-țĭ proclama meritele. A purta baĭracu, a lua parte la o luptă politică. Azĭ. Iron. Steag pus ca să atragă lumea la un loc de petrecere. Local cu asemenea steag. – Și baĭerac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink