BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Tc. bağa.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BAGEÁ s. v. campadură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bageá s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bageá f., pl. ele (turc. bağa, horn, cubea). Nord. (Suc. Btș.) Cubea (fereastra podululuĭ). – Maĭ la sud (Iașĭ) bageacă și begeacă, f., pl. -ecĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink