BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BACCEÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BACCEÁ s. v. babalâc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink