BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmășeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s. f.] – Babilon (n. pr.) + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILÓNIE ~i f. rar 1) Exprimare (orală sau scrisă) confuză și încurcată. 2) Învălmășeală mare; dezordine generală. [Art. babilonia; G.-D. babiloniei; Sil. -ni-e] /Din Babilon n. pr. + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONÍE s. dezordine, haos, încurcătură, zăpăceală, (înv.) vavilonie. (E o ~ de nedescris în hârtiile lui.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

babilónie s. f., art. babilónia; g.-d. art. babilóniei, pl. babilónii, art. babilóniile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

babiloníe f. (din forma maĭ veche și maĭ rară azi vavilonie, d. Vavilón, celebru oraș unde s’aŭ amestecat limbile, pron. de Grecii de azĭ Vavilón, ĭar de ceĭ vechĭ Babylón). Mare amestec, mare confuziune: acest minister e o adevărată babilonie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink