BABILONIÁN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. - Babilon (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONIÁN¹ ~ánă (~éni, ~éne) Care aparținea Babilonului sau populației lui; propriu Babilonului. /<fr. babylonien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONIÁN² ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului Babilon sau era originară din Babilon. /<fr. babylonien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

BABILONIÁN adj. babilonic. (Cultura ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

babilonián s. m., adj. m. (sil. -ni-an), pl. babiloniéni (sil. -ni-eni); f. sg. babiloniánă, g.-d. art. babiloniénei, pl. babiloniéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

asiro-babilonián adj. → babilonian
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BABILONEÁN, Ă (‹ Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink