BABÁC s. m. v. babacă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

babác/babácă s. m., art. babácul/babáca, g.-d. art. babácului/babachíi/babácăi; pl. babáci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

babác m. (d. babaca) Fam. iron. Tată: L-a prins babacu. Haĭ, babacule!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

babac, babaci, s. m. 1. tată. 2. (la pl.) părinți
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink