BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂRZĂÚN ~i m. Insectă mare care bâzâie și are ac veninos; bondar. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂRZĂÚN s. 1. v. bondar. 2. v. gărgăun.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bărzăún s. m., pl. bărzăúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bărzăún și -úne m. (d. borz. Cp. și cu bînzar și bondar). Vest. Gărgăun (vespa crabro). Bondar (bombus terrestris).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s´a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink