BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂRBÚȚĂ s. 1. bărbișoară, bărbiță, bărbușoară. 2. v. cioc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink