BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bănuțél s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bănuțél m., pl. eĭ (b. bănuț). Pl. bănuți, părăluțe, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunze mici și rătunde și cultivată și ca plantă ornamentală (bellis perennis).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNUȚÉI s. pl. v. bănuț, cimișir, părăluță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink