BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță; bănicer (3). – Baniță + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNICIOÁRĂ, bănicioare, s. f. Diminutiv al lui baniță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bănicioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. bănicioárei; pl. bănicioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bănicĭoáră f., pl. e. Baniță mică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink