BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban¹. – Ban¹ + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. Boier subaltern al banului². – Ban² + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban¹.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului² (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban² + suf. -ișor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓR s. bănuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓR s. v. cărbune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bănișór (bănuț, boier) s. m., pl. bănișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂNIȘÓRI s. pl. v. clopoței.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink