BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLÚȚ, -Ă, băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bălúț adj. m., pl. bălúți; f. sg. bălúță, pl. bălúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

băluța, joc* popular românesc răspândit în sudul Munteniei (jud. Ilfov, Teleorman). Este o variantă de horă (1) (iute) și se joacă în cerc cu brațele îndoite prinse în lanț. Are ritm binar*, melodie proprie, mișcare rapidă cu pași alergați și bătăi în podea.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink