BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegár s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁR¹ ~e n. 1) v. BALIGĂ. 2) Amestec de baligă cu paie (folosit ca îngrășământ natural după putrezire); gunoi de grajd. /baligă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLIGÁR s. 1. baligă, gunoi, (reg.) băligău. 2. (ENTOM.; Geotrupes stercorarius) (reg.) gândac-de-gunoi, (prin Bucov.) ilenuță, trânduș, trânz, gâza-boului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băligár (baligă) s. n., pl. băligáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink