BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLĂNÚȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂLĂNÚȚ adj. bălăiel, bălăior, bălănel, (rar) bălăuc. (Copil ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bălănúț adj. m., pl. bălănúți; f. sg. bălănúță, pl. bălănúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink