BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat măricel. – Băiat + suf. -andru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIEȚÁNDRU s. băietan, copilandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țingău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băiețándru s. m., art. băiețándrul; pl. băiețándri, art. băiețándrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băĭetán și băĭețándru m. Băĭat de 16-20 anĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink