băĭcón n., pl. oane (cp. cu bucoi). Olt. Dun. Bolovan orĭ bulgăre: căutară copiiĭ să-l ajungă unu c’o păleață, altu cu niște băĭcoane. (NPl. Ceaur, 45).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink