BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [Pr.: băi-] – Din baiț.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink