BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Femeie nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocancă. – Bădăran + suf. -că.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂDĂRÁNCĂ, bădărance, s. f. Bădărană. – Din bădăran + suf. -că.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂDĂRÁNCĂ s. v. mitocancă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bădăráncă s. f., g.-d. art. bădăráncei, pl. bădăránce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink