BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Baci + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A BĂCIUÍ ~iésc intranz. 1) A fi baci. 2) rar A se afla timp îndelungat într-un loc izolat. /baci + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BĂCIUÍ vb. v. domicilia, fi, întârzia, locui, sta, ședea, zăbovi.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
băciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiésc, imperf. 3 sg. băciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băciuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
băcĭuĭésc v. intr. (d. bacĭ). Trăĭesc ca bacĭ. Sălășluĭesc, hălăduĭesc: anĭ de zile băcĭuĭră în Suceava Poloniĭ (Iorga, Ist. Arm. Rom., 1, 75).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
băciui, băciuiesc, v. t. a aresta.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink