BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂBÚȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BĂBÚȚĂ s. (rar) babucă, băbuie, băbulică, băbușcă, băbușoară. (O ~ mergea cu baston.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

băbúță s. f., g.-d. art. băbúței; pl. băbúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink