BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudățenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂZDÂGÁNIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bâzdâgánie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgánia (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink