bîzdîcós, -oásă adj. (d. bîzdîc). Munt. Fam. Căruĭa-ĭ sare ușor bîzdîcu, care se supără ușor. – În Bz. și bîzîcos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink