8 definiții pentru bâlcă, bâlci   declinări

BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. Gălăgie, hărmălaie. – Magh. bolcsu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂLCI s. v. târg.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bâlci s. n., pl. bâlciuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bîlci (bấlciuri), s. n.1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

bîlcĭ n., pl. urĭ (ung. bulcs, bolcs,bolcsü, búcsú, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, tîrg anual fix. – În Ilf. și zbîlcĭ, în Trans. și bulcĭ, buncĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink