BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; vorbe pronunțate nedeslușit.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂLBÂIÁLĂ s. bâlbâire, bâlbâit, gângăveală, gângăvire, gângăvit. (~ cuiva care vorbește.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink