BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. – Din bâigui + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

bâiguitór adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink