BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de paula | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink