AZURÍT, azuriți, s. m. Carbonat natural de cupru, cristalizat, de culoare albastră, întrebuințat ca piatră de ornament, ca materie colorantă și ca minereu de cupru. – Din fr. azurite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZURÍT n. Carbonat natural de cupru, de culoare albastră, folosit ca piatră de ornament. /<fr. azurite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZURÍT s.n. Minereu de cupru de culoare albastră, întrebuințat ca piatră de ornament. [< fr. azurite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZURÍT s. n. minereu bazic de cupru, albastru-închis, folosit ca piatră de ornament sau ca pigment pentru pictură. (< fr. azurite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azurít s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZURÍT (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural bazic de cupru, de culoare albastră, cu luciu sticlos, format prin alterarea și oxidarea minereurilor cuprifere. Apare asociat cu malachitul. Este utilizat ca piatră de ornament, iar sub formă de praf (albastru de munte) la fabricarea unor vopsele albastre și a unor fungicide.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azurít, azuriți s. m. Carbonat natural de cupru cristalizat, de culoare albastră, întrebuințat ca materie colorantă (pigment pentru pictură), ca piatră de ornament și ca minereu de cupru. Frecvent folosit în picturile murale din țara noastră (Bis. domnească din Curtea de Argeș, Humor, Moldovița etc.), azuritul a fost considerat în mod eronat ca o exclusivitate a picturilor de la Voroneț (așa-numitul albastru de Voroneț). La o umiditate prelungită se transformă în malahit, schimbându-și culoarea din albastru în verde. – Din fr. azurite.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink