AZÓIC, -Ă, azoici, -ce, adj. (Biol.; despre mediu) Care este lipsit de viață animală. [Pr.: -zo-ic] – Din fr. azoïque.
Sursa: DEX-S
(1988)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre locuri) Care este lipsit de animale; fără animale. 2) (despre soluri) Care este lipsit de fosile. /<fr. azoïque
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC1, -Ă adj. (Despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) lipsit de fosile. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. azoïque < gr. a – fără, zoon – animal].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC2, -Ă adj. (Despre compuși organici) Care conține azot. [< fr. azoïque].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC1, -Ă I. adj. lipsit de viață animală; (despre terenuri) lipsit de fosile. II. adj., s. n. (geol.) arhaic. (< fr. azoïque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC2, -Ă adj. (despre compuși organici) azotat. (< fr. azoïque)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZÓIC s. v. arhaic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azóic adj. m. (sil. a-zo-ic), pl. azóici; f. sg. azóică, pl. azóice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink