AZILÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a cerut azil, fiind luată în evidențele unui stat înainte de a obține statutul de refugiat. /<germ. Asylant
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZILÁNT s. m. cetățean străin care a obținut azil într-o țară; imigrant. (< azil + -ant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AZILÁNT s., adj. v. resortisant.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azilánt s. m., pl. azilánți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
azilánt s.m. Persoană care a obținut azilul (politic) în altă țară ◊ „Dacă cererea de azil este recunoscută și delegatul federal pentru probleme de azil nu ridică obiecții timp de o lună, refugiatul primește statut de azilant.” R.l. 10 X 91 p. 5. ◊ „Statutul de azilant politic nu poate fi obținut prin fals!” Timișoara 28 XI 92 p. 3; v. și haios (din germ. Azilant)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink