AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AVANPÓST ~uri n. Detașament de siguranță situat înaintea unor trupe care staționează pe o poziție. /<fr. avant-poste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

avanpóst s. n., pl. avanpósturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte [!] a uneĭ oștĭ în bivuac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink