AVAÉT s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Am corectat accentul (în DEX apare AVÁET). - gall

AVAÉT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

avaét (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ‘aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

avaét s. n., pl. avaéturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

AVAET (HAVAÉT) (‹ tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink