AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. [Pr.: a-u-] – Auto1- + vaccinare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOVACCINÁRE s.f. Acțiunea de a autovaccina. [Pron. a-u-, pl. -nări, după fr. autovaccination].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOVACCINÁRE, autovaccinări, s. f. Vaccinare prin autovaccin. – Din auto1- + vaccinare.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autovaccináre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autovaccinării; pl. autovaccinări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p.i. -nez. / < fr. autovacciner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink