AUTOVACCINÁ, autovaccinez, vb. I. 1. Tranz. A supune autovaccinării. 2. Refl. A se vaccina spontan, fără intervenție externă. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovacciner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AUTOVACCINÁ ~éz tranz. (persoane) A imuniza printr-un autovaccin. /<fr. autovacciner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. A face un autovaccin. [Pron. a-u-, p.i. -nez. / < fr. autovacciner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOVACCINÁ vb. I. tr. a face un autovaccin. II. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă. (< fr. autovacciner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

autovacciná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autovaccineáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink