AUTOSTOPÍST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și f. Persoană care face autostopul. [Pr.: a-u-] – Autostop + suf. -ist (după fr. auto-stoppeur).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSTOPÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care practică autostopul. /<it. autostopista
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSTOPÍST, -Ă s.m. și f. Practicant al autostopului (3) [în DN și NODEX]. [Cf. it. autostopista].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSTOPÍST, -Ă s. m. f. cel care practică autostopul (3). (< it. autostopista)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autostopíst s. m. (sil. a-u-), pl. autostopíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autostopíst, -ă s.m.f. Persoană care face autostopul ◊ „[...] un tinerel de alături, tot «auto-stopist», i-a spus [...]” Sc. 27 XI 73 p. 2. ◊ „[...] cum ar fi cutezat cineva să-și oprească mașina lângă un autostopist ce se clătina din cauza alcoolului?” R.l. 4 V 84 p. 2; v. și R.lit. 18 VII 74 p. 14 (din auto-stop + -ist, probabil după modelul fr. auto-stoppeur; DMN 1950, PR 1953; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink