AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire (după rus. samoobstujivanie).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentație publică în care clientul se servește singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoserví vb. (sil. a-u-) → servi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoservíre s.f. 1966 Magazin în care cumpărătorii nu sunt serviți de vânzător, ci au acces direct la marfă v. supermagazin, inscripționare, ceainărie-cofetărie, lacto-bar (din auto1- + servire, după engl. self-service; cf. rus. samoobslujivanie; Th. Hristea P.E. 189190, FC I 131; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoserví vb.refl. IV (lb. vorbită, pleonastic) A se servi singur ◊ „Vali întreabă dacă poate să se autoservească.” (din autoservire; Th. Hristea P.E. 190)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink