AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoréglage.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁJ s.n. Proprietate a unui aparat de a-și găsi regimul inițial după o perturbare; autoreglare. [Cf. fr. autoréglage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁJ s. n. autoreglare. (< fr. autoréglage)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁJ, autoreglaje, s. n. Autoreglare. – Din auto2- + reglaj.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOREGLÁJ s. v. autoreglare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoregláj s. n. (sil. a-u-, -glaj), pl. autoregláje
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink