AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritorul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr.: a-u-] – Din fr. autochtone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOHTÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane, popoare etc.) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; indigen; băștinaș. /<fr. autochtone
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOHTÓN, -Ă adj. Băștinaș, de loc dintr-o anumită țară. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune. ♦ (Despre zăcăminte de cărbuni) Format pe locul de origine al plantelor din care provine. [Cf. fr. autochtone, it. autoctono < gr. autos – însuși, chton – pământ, țară].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOHTÓN, -Ă I. adj. 1. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi. 2. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine. 3. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Despre populații sau indivizi; adesea substantivat) Care aparține unei regiuni unde strămoșii săi s-au stabilit din vechime, înaintea altora; băștinaș. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune, specific unei anumite regiuni. [Pr.: a-u-] – După fr. autochtone (< gr.).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOHTÓN adj., s. v. băștinaș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Autohton ≠ străin, neautohton, venetic
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autohtón adj. m. (sil. a-u-; mf. -hton), pl. autohtóni; f. sg. autohtónă, pl. autohtóne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*autohtón, -ă s. (vgr. autóhthon, d. autós, însușĭ, și hthon, pămînt). Pămîntean, indigen, băștinaș, originar din mare vechime pe acelașĭ pămînt. Adj. Pămîntenesc: populațiunĭ autohtone. V. aborigen și venetic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autohton (tect.), (engl.= autochtonous) ; unitate geologic-structurală care nu a suferit deplasări și se află la locul de origine (”in situ” A. poate fi deformat tectonic, împreună cu unitatea suprapusă (alohtonă). Ant. alohton.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink