AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna. [Pr.: a-u-] – V. autoguverna.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁRE s.f. Acțiunea de a se autoguverna. [< autoguverna, după it. autoguverno, engl. self-government].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁRE, autoguvernări, s. f. Faptul de a se autoguverna.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoguvernáre s. f. (sil. a-u-) → guvernare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr.: a-u-] – Auto1- + guverna.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE AUTOGUVERNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre state) A se guverna singur, fără amestec străin. /auto- + a (se) guverna
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁ vb. I. refl. A se conduce singur. [Cf. fr. s'autogouverner].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁ vb. refl. a se conduce singur. (< fr. sáutogouverner)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. Refl. A se conduce singur (fără amestec străin). – Din auto1- + guverna.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autoguverná vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autoguvernéz, 3 sg. și pl. autoguverneáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink