AUTOGAMÍE s. f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogamie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOGAMÍE f. Fecundare a florii unor plante prin polenul produs în aceeași floare. /<fr. autogamie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOGAMÍE s.f. Fecundație a florilor unei plante prin polenul produs în aceeași floare. ♦ Autofecundare la organismele monocelulare, constând din unirea a două nuclee formate în aceeași celulă. [Gen. -iei. / < fr. autogamie, cf. gr. autos – însuși, gamos – unire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOGAMÍE s. f. 1. polenizare cu polen produs în aceeași floare. 2. autofecundare la unele protozoare. (< fr. autogamie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTOGAMÍE s. v. autofecundare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

autogamíe s. f. (sil. a-u-), art. autogamía, g. -d. art. autogamíei, pl. autogamíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink