AUTODUBÍȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodubíță s.f. Automobil prevăzut cu o dubiță ◊ „[...] va trebui să răspundă și cel care a permis [...] autodubiței [...] s-o ducă acasă pe responsabila restaurantului [...]” Sc. 16 VIII 79 p. 5. ◊ „[...] intrând într-o depășire fără să se asigure au intrat în coliziune cu autodubița 5SB4290 [...]” R.l. 24 V 93 p. 2 (din auto2- + dubiță)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink