AUTODOCUMENTÁRE s.f. Faptul de a se autodocumenta. [< autodocumenta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODOCUMENTÁ vb. I. refl. A se documenta pe sine, a se lămuri singur. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodocumentá vb. (sil. a-u-) → documenta
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodocumentá vb.refl. I A se informa singur ◊ „Varietățile [emisiune a televiziunii] au devenit lucide, au început să se autoobserve, să se autodocumenteze, să-și aprecieze limitele.” Cont. 11 X 63 p. 5 (din auto1- + documenta)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink