AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. Refl. (Despre o organizație, o societate etc.) a se desființa prin hotărâre proprie, a-și înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + dizolva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODIZOLVÁ vb. I. refl. (Despre o societate, o adunare etc.) A se dizolva singură, a-și înceta activitatea. [Pron. a-u-, p.i. autodizólv. / < auto¹- + dizolva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODIZOLVÁ vb. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre. (< auto¹- + dizolva)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AUTODIZOLVÁ vb. a se autodesființa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

autodizolvá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 3 sg. și pl. autodizólvă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink