AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca. [Pr.: a-u-] – V. autodemasca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁRE s.f. Faptul de a se autodemasca. [< autodemasca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁRE s. demascare, trădare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodemascáre s. f. (sil. a-u-) → demascare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + demasca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE AUTODEMASCÁ mă autodemásc intranz. A se demasca singur. /auto- + a (se) demasca
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁ vb. I. refl. A se demasca singur. [P.i. autodemásc. / < auto1 + demasca].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁ vb. refl. a se demasca singur. (< auto1- + demasca)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁ, autodemásc, vb. I. Refl. A se demasca singur. – Din auto1- + demasca.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEMASCÁ vb. a se demasca, a se trăda. (S-a ~ fără să vrea.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodemascá vb. (sil. a-u-) → demasca
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink