AUTODEFINÍ, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se defini prin el însuși. [Pr.: a-u-] – Auto1- + defini.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEFINÍ vb. IV. refl. A se defini, a se caracteriza singur. [Et. incertă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEFINÍ vb. refl. a se defini singur. (< auto1- + defini)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AUTODEFINÍ vb. a se autocaracteriza.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodefiní vb. (sil. a-u-) → defini
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
autodefiní vb.refl. IV A se caracteriza singur ◊ „Cel care se autodefinește: «Ești tot numai răspântii și drumuri fără-ntors» (Împăcare), proiectează o acută dezbatere filozofică pe fundalul unei naturi încrâncenate, spasmodice, halucinante.” Cont. 16 IV 65 p. 1. ◊ „Acum și-a schimbat maniera. De această dată încastrează chitare, clarinete, violoncele și alte instrumente muzicale – rupte, sparte sau arse – în... blocuri de beton. «Seamănă cu niște epave eșuate într-o mare de lavă», își autodefinește «artistul» opera.” Sc. 20 II 75 p. 4; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4 (din auto1- + defini; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink